Curenţii Oceanului Atlantic, vitali pentru menţinerea sub control a climei Pământului, îşi vor pierde 50% din intensitate până în 2100 şi ar putea fi mai aproape de un colaps total decât se credea iniţial, arată un nou studiu publicat pe 15 aprilie în revista Science Advances, transmite Live Science, transmite Agerpres.
Circulaţia Meridională Atlantică de Răsturnare (AMOC), curent denumit şi de circulaţie profundă, acţionează ca o bandă transportoare oceanică, ducând apa caldă dinspre tropice spre nord şi respectiv apa rece spre sud. Acest mecanism reglează climatele din Europa, Africa şi America, susţinând în acelaşi timp fauna şi flora acvatică.
Noul studiu estimează că AMOC va încetini între 43% şi 59% până în 2100 – o slăbire cu 60% mai puternică decât au prezis modelele anterioare. Cercetarea corectează erorile din estimările anterioare prin includerea unor variabile precum temperatura şi salinitatea la suprafaţa Oceanului Atlantic.
Această „slăbire AMOC mai substanţială” înseamnă că un sistem planetar critic este mai aproape de un punct de basculare – un „punct fără întoarcere” ireversibil pentru climă – decât sugerează multe modele anterioare, au scris autorii în studiu.
Cu toate acestea, alţi experţi observă că magnitudinea şi viteza prevăzute ale unei încetiniri a AMOC variază foarte mult de la un studiu la altul.
„În opinia mea, este nevoie să interpretăm noile rezultate pentru fiecare studiu într-un context mai larg”, a declarat pentru Live Science, într-un e-mail, Maria Paz Chidichimo, expertă în circulaţia oceanică la Consiliul Naţional de Cercetare Ştiinţifică şi Tehnică (CONICET) şi la Universitatea Naţională San Martin din Buenos Aires, Argentina.
„Studiile prevăd declinul AMOC pe o scară de la mic la mare, dar cred că magnitudinea şi momentul declinului AMOC sunt încă incerte, având în vedere diferenţa mare a proiecţiilor modelului”, a adăugat ea.
Laura Jackson, expertă în curenţii oceanici ai Atlanticului de Nord la Met Office din Marea Britanie, a fost de acord. „Este încă o întrebare deschisă cu privire la care proiecţii model pentru AMOC sunt cele mai probabile”, a declarat ea pentru Live Science într-un e-mail.
Un colaps al AMOC ar dura sute până la mii de ani şi ar avea consecinţe catastrofale. Ar face ca temperaturile din nordul Europei să scadă vertiginos, în timp ce sudul Europei s-ar confrunta cu secete extreme. Nivelul mării ar creşte de-a lungul coastei de nord-est a Americii de Nord. Perturbarea s-ar răspândi în reţelele trofice şi ecosistemele din ocean şi de pe uscat – de exemplu, suprafaţa de teren disponibilă pentru cultivarea grâului şi porumbului, care furnizează două cincimi din caloriile globale, ar fi redusă cu mai mult de jumătate.
Observaţiile arată că AMOC a slăbit în comparaţie cu valoarea sa de referinţă din perioada 1850-1900. Cercetările anterioare au încercat să estimeze intensitatea şi ritmul încetinirii AMOC, unele studii constatând o slăbire minimă până la sfârşitul secolului, în timp ce altele prevăd un colaps iminent.
Cu toate acestea, deoarece monitorizarea continuă a AMOC a început abia în 2004, puţine studii anterioare au inclus observaţii din lumea reală în calculele lor. Şi acolo unde au fost utilizate date reale, majoritatea studiilor au încorporat o singură variabilă observabilă, cum ar fi intensitatea AMOC din trecut sau schimbările medii de temperatură sezonieră, au scris autorii în studiu.
Totuşi, deoarece AMOC este un sistem complex, ar trebui luate în considerare mai multe variabile observabile în modelele climatice, au scris ei.
În acest nou studiu, cercetătorii au folosit diferite metode statistice pentru a compara performanţa diferitelor modele climatice care proiectează evoluţia curentului AMOC în funcţie de diferite scenarii de emisii, evaluând care are rata de eroare cea mai mică în prezicerea viitoarei încetiniri a AMOC.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că cel mai precis model a asociat temperaturile suprafeţei mării şi salinitatea de-a lungul Atlanticului cu o metodă statistică rar utilizată în modelarea climatică. Această metodă, numită „regresie liniară regularizată”, a redus eroarea de predicţie a modelului cu 79% în comparaţie cu abordarea standard de modelare.
Acest model a estimat că AMOC va încetini cu aproximativ 51% faţă de media sa din 1850 până în 1900. Raportul Grupului Interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) din 2022 a indicat o încetinire de 50% a AMOC – o „slăbire substanţială”.
„Acesta este un rezultat cheie cu implicaţii pentru clima viitoare a Atlanticului şi dincolo de acesta”, au scris autorii în studiu.
Deşi aceste rezultate nu sunt deosebit de surprinzătoare, constatarea că „slăbirea proiectată este mai mare decât se credea anterior este în mod clar îngrijorătoare”, a declarat pentru Live Science într-un e-mail David Thornalley, profesor de ştiinţe oceanice şi climatice la University College London din Marea Britanie, care nu a fost implicat în cercetare.
AMOC-ul preconizat de studiu este „atât de slab încât este foarte probabil să se îndrepte spre o oprire completă”, a declarat pentru Live Science într-un e-mail şi Stefan Rahmstorf, profesor de fizică oceanică, care conduce departamentul de analiză a sistemului terestru de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania.
Chiar şi aşa, experţii au declarat pentru Live Science că estimările modelului AMOC sunt determinate în mare măsură de variabilele incluse în analize, astfel încât rezultatele pot varia. Şi, deşi noul studiu corectează erorile anterioare, „rămâne incertitudinea cu privire la cât de bine pot modelele simula şi prezice schimbările suferite de AMOC”, a spus Thornalley.
Concentrarea prea puternică asupra unui presupus colaps al AMOC s-ar putea să nu fie cea mai utilă cale de urmat, a spus Chidichimo. „Avem suficiente dovezi ştiinţifice despre variabilitatea şi încetinirea AMOC şi deja experimentăm schimbări de mediu asociate cu schimbarea AMOC, care au impacturi socioeconomice importante la nivel mondial”, a spus ea, adăugând că „naţiunile trebuie să se pregătească acum”.
sursa – AGERPRES
