Discul de formare a planetelor din jurul unui tânăr sistem stelar triplu din constelaţia Orion a fost răsturnat de un fluviu de gaz cosmic cu lungimea de peste 1,6 trilioane de kilometri, o descoperire făcută pe lungimi de undă radio cu ALMA, Atacama Large Millimeter/submillimeter Array din Chile, şi care ar putea explica de ce astronomii continuă să găsească planete cu orbite drastic nealiniate cu axele de rotaţie ale stelelor lor, transmite luni Space.com care citează un studiu publicat pe 6 august în The Astronomical Journal, scrie Agerpres.
GW Orionis este un sistem triplu format din trei stele din pre-secvenţa principală, ceea ce înseamnă că acestea încă se formează şi se contractă şi nu au iniţiat încă reacţii de fuziune a hidrogenului din miezul lor. Stelele sunt situate la aproximativ 1.300 de ani-lumină distanţă de Soare, în inelul molecular de formare a stelelor Lambda Orionis din constelaţia Orion, Vânătorul. Găsirea unui disc de formare a planetelor de gaz şi praf care înconjoară toate cele trei stele dintr-un sistem este foarte rară, iar găsirea unui disc format din trei inele cu orbite nealiniate este şi mai bizară.
„Studiile anterioare asupra GW Orionis au arătat că inelele interior, mijlociu şi exterior ale sistemului sunt nealiniate, fiecare inel fiind înclinat la un unghi diferit”, a declarat Maria Galloway-Sprietsma, doctorandă la Universitatea din Florida, care a coordonat noul studiu.
Inelul exterior, care este unul dintre cele mai mari văzute vreodată în jurul unei stele tinere, este cel mai vizibil nealiniat. Anterior se credea că o planetă gigantică gazoasă nevăzută, după ce a modelat un spaţiu între inelul mijlociu şi cel exterior, perturba inelul exterior.
Acum însă, Galloway-Sprietsma şi colegii săi au descoperit adevărul ascuns. Un fluviu enorm de gaz care se întinde din norul molecular din jur perturbă inelul exterior, iar schimbul de moment cinetic, sau energie de rotaţie, dintre cele două, deformează inelul şi îl răstoarnă.
Discul din jurul GW Orionis este compus din trei inele, începând la raze de 6,7, 28 şi 51 miliarde de kilometri (44, 187 şi 340 de unităţi astronomice) faţă de centrul sistemului triplu compact.
Fluviul de gaz care înclină inelul exterior al sistemului a fost descoperit prin intermediul unor noi observaţii ALMA. Se crede că astfel de fluxuri de gaze reprezintă modul în care stelele cresc, transmiţând masă sorilor emergenti. Fluxul este compus în mare parte din hidrogen molecular, dar deoarece hidrogenul molecular este invizibil la lungimi de undă radio, ALMA a căutat în schimb moleculele de monoxid de carbon.
Lungimea fluxului este uimitoare, întinzându-se pe 0,2 ani-lumină (12.600 de unităţi astronomice, 1,9 trilioane de kilometri).
„Când echipa noastră a modelat traiectoria acestui flux de gaze, am descoperit că unghiul la care impactează discul este strâns aliniat cu inelul exterior”, a spus Galloway-Sprietsma. Se crede că fluxul de gaze cosmice a făcut deja cea mai mare parte a muncii în răsturnarea inelului exterior al discului. Astăzi, momentul său cinetic unghiular, sau rotaţia, este mai mic decât cel al discului.
În sistemul nostru solar, toate planetele orbitează în jurul Soarelui în planul ecliptic, care este un plan îngust aliniat cu ecuatorul Soarelui şi direcţia de rotaţie. Majoritatea exoplanetelor orbitează steaua lor în mod similar, dar astronomii au descoperit anterior şi unele planete care au orbite foarte înclinate sau chiar retrograde în jurul stelei lor, ca şi cum o forţă puternică le-ar fi răsturnat orbitele. Odată cu descoperirea acestui fluviu de gaze cosmice, astronomii ar fi putut descoperi natura forţei care creează aceste orbite planetare neobişnuite.
Dacă aceste fluxuri de gaz cosmic sunt comune, atunci ele ar putea reprezenta o explicaţie naturală a faptului că unele sisteme planetare nu par să fie foarte ordonate. Cu toate acestea, echipa recunoaşte că o astfel de concluzie trebuie să fie confirmată şi de alte descoperiri similare.
„Ceea ce avem nevoie în continuare este un studiu sistematic al stelelor tinere pentru a vedea câte au astfel de fluxuri şi câte nu”, a spus Galloway-Sprietsma. „Asta ne va spune cât de importante sunt în modelarea sistemelor planetare”.
sursa – AGERPRES
