Exponatul lunii martie al Muzeului Naţional al Banatului (MNB) este cufundarul polar, din colecţia ornitologului Dionisie Linţia, specie ameninţată de poluarea apelor cu produse petroliere, şi care la noi în ţară este foarte rar întâlnită. Şeful Secţiei Ştiinţele Naturii a MNB, dr. Sretco Milanovici, spune, pe pagina de Facebook a MNB, că exemplarul este un mascul tânăr de cufundar polar, colectat de Dionisie Linţia la Banloc, în urmă cu 83 de ani, pe 25 ianuarie 1938. Cufundarul polar este o specie acvatică migratoare, adulţii având lungimea corpului până la 75 de centimetri, o greutate de până la 3,5 kilograme, iar anvergura aripilor ajunge până la 130 de centimetri. Numele de gen provine din cuvântul latin ‘gavia’ care înseamnă pasăre de mare, folosit pentru toate păsările de mare scufundătoare, iar numele de specie derivă din cuvântul latin arctica (arctic), cu referire la zona unde cuibăreşte. ‘La noi în ţară apare iarna, în număr destul de redus. Cuibul este plasat la marginea apei, ouăle sunt de culoare măslinie cu pete negre şi sunt incubate de ambii părinţi, pe o perioadă de 29 de zile. Cufundarul polar se hrăneşte cu peşte, cu nevertebrate acvatice, se poate scufunda până la o adâncime de 30 metri şi poate rezista sub apă până la două minute. Zona sa de cuibărire este cea arctică, zona cea mai nordică a Europei şi a Asiei. Cuiburile sunt solitare, în zone liniştite, pe malul lacurilor interioare şi al golfurilor marine. Odată cu răcirea vremii, septembrie-octombrie, părăseşte zona de cuibărire, revenind în aprilie-mai. Iernează în zona Mării Baltice şi în centrul şi în sudul Europei, unde prin februarie-martie năpârleşte. Cufundarul polar este o specie retrasă şi liniştită, cu excepţia perioadei de cuibărit. Poate trăi până la 25 de ani’, detaliază Sretco Milanovici. Populaţia europeană de cufundători polari este relativ mică şi a înregistrat un declin accentuat în ultimii 30 de ani ai secolului trecut. ‘Ameninţări la adresa acestei specii: părăseşte destul de uşor cuibul în caz de deranj. Fiind o specie care petrece luni de zile fără a reveni pe uscat, este sensibilă la poluarea apei, în special poluarea cu produse petroliere. Plasele monofilament determină creşterea mortalităţii la această specie’, mai menţionează Sretco Milanovici.
Sursa: PRESSONLINE
