Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat, joi, o slujbă de Pomenire la Cimitirul Eroilor Revoluției din Capitală. „Rămân împreună cu noi, iar locul acesta reprezintă pentru toți un loc al aducerii aminte și al iubirii care niciodată nu piere”, a spus ierarhul, scrie basilica.ro.
Episcopului Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor i s-au alăturat în slujire părintele Ionuț Barbu, protopopul Sectorului 4 al Capitalei, parohul Marius Vasile Lăcătușu și alți clerici din aceeași protoierie.
La eveniment au participat reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale, rude ale eroilor Revoluției din 1989, credincioși.
„Biserica îi pomenește pe toți eroii din locuri și vremuri diferite, însă aici, în zona Bellu, cunoscută de bucureșteni, a fost organizat atunci, în acele zile de decembrie, un cimitir: 286 de eroi au fost îngropați aici. Aproape 90% dintre aceștia au fost tineri: înmormântări făcute în grabă, unele fără participarea rudelor, a prietenilor, a cunoscuților”, a declarat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul pentru Trinitas TV.
„Biserica, însă, s-a îngrijit ca, alături de aceste morminte, să fie ridicat un nou lăcaș, care își prăznuiește, la ziua Nașterii Mântuitorului, hramul.”
„Acești eroi sunt mereu pomeniți într-un pomelnic care se păstrează în biserică și care are, iată, 34 de ani. De atunci, mereu, la fiecare Proscomidie, la fiecare slujbă de Pomenire, ei sunt pomeniți. Mai mult decât atât, în toate bisericile, la toate liturghiile, împreună cu ceilalți eroi ai neamului românesc, aceștia sunt pomeniți când sunt pomeniți cei care s-au mutat la cele veșnice”, a mai spus ierarhul.
Rugăciunea a fost urmată de un ceremonial militar de depunere de coroane de flori.
Biserica Eroilor Martiri din Decembrie 1989 are hramurile „Nașterea Domnului” și „Înălțarea Domnului” și a fost ctitorită în Cimitirul Eroilor Revoluției de Asociația pentru Cinstirea Eroilor Martiri ai Revoluției din Decembrie ’89, preot paroh fiind părintele Vasile Marius Lăcătuşu. Asociatia care se ocupa cu ingrijirea acestei biserici este formata exclusiv din parinti, vaduve si copii ai celor cazuti in Bucuresti, in luna decembrie 1989, fiind infiintata la 17 aprilie 1990 si legalizata prin hotararea judecatoreasca nr. 1252/1990, avand peste 600 de membri.
Biserica Eroilor Martiri din Decembrie 1989 are hramurile „Nașterea Domnului” și „Înălțarea Domnului” și a fost ctitorită în Cimitirul Eroilor Revoluției de Asociația pentru Cinstirea Eroilor Martiri ai Revoluției din Decembrie ’89.
Piatra de temelie a fost pusă de Părintele Patriarh Teoctist în 1991, de sărbătoarea Sf. Ier. Nicolae. În 1993, de Ziua Eroilor, un pomelnic întocmit de părintele Constantin Galeriu cu numele eroilor din cimitir a fost introdus în fundația Sfântului Altar.
Biserica a fost sfințită de Părintele Patriarh Teoctist și un sobor de ierarhi în data de 1 iunie 2003, prilej cu care Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a dăruit comunității părticele din moaștele Sfinților Mucenici Epictet și Astion, un preot și ucenicul lui în ale credinței, doi dintre cei mai vechi sfinți cu viață cunoscută de pe teritoriul actual al României.
„O sărbătoare a mucenicilor prigoanei comuniste se poate stabili în diferite zile ale anului, în legătură cu unele din datele importante ale închiderii ori martiriului unora dintre ei. Totuşi, pentru a-i cinsti pe toţi cei care au pătimit în prigoana comunistă, din toate locurile şi în ani diferiţi, potrivită este ziua în care comunismul a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei: 22 decembrie. Semnificaţia zilei de 22 decembrie 1989 depăşeşte sfera politică şi socială. Părintele Constantin Galeriu observa că ceea ce s-a numit Revoluţia română din 1989 se deosebeşte de orice altă revoluţie prin caracterul spiritual al jertfei: „La temelia înnoirii României, la sfârşitul acestui ultim veac al mileniului stă mărturie jertfa voastră a tuturor. Ferice de neamul care se întemeiază şi se înnoieşte prin jertfă în numele lui Hristos, Cel care, prin jertfă, ne-a dăruit învierea”.
Majoritatea celor ucişi în decembrie 1989 au fost tineri. Tineri crescuţi în regimul comunist, cărora li s-a predat ateismul, ai căror părinţi fuseseră şi ei văduviţi de contactul cu valorile duhovniceşti. Cum de s-au aşezat aceşti tineri în genunchi şi au rostit atunci „Tatăl nostru”, au strigat „Cu noi este Dumnezeu”, „Vom muri şi vom fi liberi”? Nu putem să nu ne gândim că ei sunt rodul tânăr al boabelor de grâu aşezate în pământul ţării cu 40-50 de ani înainte, al martirilor şi mărturisitorilor necunoscuţi lor, dar care au mijlocit pentru ei în faţa Tronului Ceresc.
Mai avem nevoie de o asumare publică a celor care au mărturisit în prigoana comunistă pentru a pecetlui lepădarea poporului nostru de idolii comunismului. Recunoaşterea caracterului duhovnicesc al jertfei va oferi generaţiilor viitoare un model din epoca modernă pentru lupta duhovnicească atunci când un alt totalitarism ateu va încerca să subjuge sufletele credincioşilor. În sfârşit, cinstirea mucenicilor şi mărturisitorilor prigoanei comuniste este o treaptă în a cunoaşte identitatea duhovnicească a înaintaşilor noştri, fără de care nu putem să ştim cine suntem şi ce avem de făcut”, scrie ortodoxiatinerilor.ro.
