Un artist al cuvântului

Un artist al cuvântului

Poetul Constantin Bunilă      

(in memoriam)

    A intrat în această lume la 23 august 1956 în comuna Zegujani în judeţul Mehedinţi şi a plecat din ea după o lungă suferinţă la 16 martie 2016, trecând într-o altă dimensiune.

O personalitate complexă, cu o inteligenţă ascuţită, cu o memorie ieşită din canoane, înzestrat c-un simţ al umorului, un poet liric profund, un publicist de marcă, un tată şi un soţ sensibil şi ocrotitor. A colaborat la următoarele ziare: Gorjeanul, Gazeta Gorjului, Şapte zile, Impact, Oglinda Motrului, Oglinda Gorjului, Noroc bun,  Înainte, Apărarea Patriei, Gazeta de Sud. Este fondator al ziarelor Noroc bun şi Monitorul de Motru. S-a dedicat carierei de asistent medical îndeplinind cu brio jurământul lui Hipocrate, în ultimul timp a absolvit Facultatea de Psihologie. Un talent deosebit, un publicist remarcabil, un poet aparte, autor de pamflete, epigrame, balade, poezii.    Debutează în antologia umoriştilor gorjeni cu „Petece pe saci” conţinând 40 de epigrame cu o tematică diversificată.                                                                                                                                                                                                   Olariu 1Am avut şansa să-l cunosc pe poetul Constantin Bunilă, creator de poezie încă din etapa de elev, de-alungul timpului a progresat enorm scriind în anii maturităţii o poezie cu teme majore: viaţa, moartea, curgerea timpului, omul simplu ancorat în meandrele vieţii. Acum 25 de ani mi-a arătat caiete groase cu peste 500 de poezii în manuscris, parcurgând o parte din ele mi-am dat seama că stau lângă un poet autentic şi de mare perspectivă. Într-o zi de toamnă pe 29 octombrie 2015 îmi face o surpriză deosebită înmânându-mi prima carte de versuri a domniei sale „La ceai cu umbra” editată în Tg-Jiu la editura „Măiastra-2015”, cu un autograf tulburător, pe care-l transcriu mai jos:

 

„D-lui profesor Ion Ulariu

 

Dacă din comoditate

Am pierdut această noapte

Celui care o va găsi

Am să-i dau pe ea o zi

Ziua spusă pentru noapte

Noaptea mea cu chip de moarte”

                                    Constantin Bunilă

Cartea de versuri cu o grafică adecvată, îl invită pe cititor să mediteze la scurtimea vieţii, la preţuirea ei, la impactul omului cu moartea, la destinul lui. Poema „La ceai cu umbra” este o poezie de-o meditaţie filosofică încorporată într-o matrice cu trăiri intense: „Să bei un ceai cu umbra…Ce deliciu!, Să sorbi aromele din viaţă, să anunţi iubita precum poetul este bolnav de nemurire, doar un cancer prea limfatic pune stăpânire pe el; Şi-o roagă pe iubită să-i schimbe cămaşa prea subţire, pantofii noi cu tălpile tocite de vechi călătorii”.

Ultimele două versuri sunt tulburătoare:

„Auzi? Se mişcă umbra, n-am murit! / Şi eu credeam că ceaiu-i otrăvit…”

Poezia „Unei icoane” evocă chipul mamei poetului, pe care a pierdut-o cu mulţi ani în urmă, lăsând o poartă deschisă singurătăţii, aşa cum reiese din prima strofă:

 

„Mama s-a întors în eternitate

Cu doi stropi de rouă într-o mână moartă.

A lăsat o poartă spre singurătate

Gata să închidă drumul mai departe”

 

Un poet cu vocaţie lirică, unde în 1974 a fost declarat câştigătorul unui concurs de creaţie literară, desfăşurat în paginile revistelor „Ramuri” şi „Apărarea Patriei”.

Constantin Bunilă, un creator care s-a ridicat dincolo de cuvânt, trecând în esenţă un mânuitor deosebit al metaforei şi al versului alb, un stăpân al verbului, un poet care a recreat o lume, poetul care şi-a lăsat umbra să plutească peste nemărginirea timpului.

 

                                                                                                Ion Sabin Cerna