Paleontologi britanici susţin, într-un nou studiu, că au înţeles de ce membrele superioare ale dinozaurului Tyrannosaurus rex erau atât de mici şi firave, prin comparaţie cu restul corpului său masiv, iar această caracteristică este legată de craniul uriaş şi puternic al acestor animale, transmite vineri Reuters, conform Agerpres.
Noul studiu a fost publicat în revista Proceedings of the Royal Society B.
T. rex poseda un craniu absurd de masiv – lung de 1,5 metri şi construit pentru a permite o forţă de muşcătură care să zdrobească oasele masive ale dinozaurilor ierbivori – dar prezenta braţe absurd de mici. Şi mulţi alţi dinozauri carnivori împărtăşeau această combinaţie aparent nepotrivită.
Cercetătorii care studiază acest fenomen au documentat acum modul în care robusteţea craniului la dinozaurii carnivori a început să evolueze mai întâi, pe măsură ce dinozaurii ierbivori pe care îi vânau au devenit din ce în ce mai mari, după ce dinozaurii au devenit animalele terestre dominante ale Pământului, ducând la o reducere ulterioară a braţelor.
Aceştia au identificat cinci linii de teropode – grupul cu două picioare care cuprinde toţi dinozaurii carnivori – la care acest fenomen a apărut independent, subliniind avantajele evolutive care au determinat aceste trăsături.
Braţele minuscule ale lui T. rex au fost mult timp obiectul fascinaţiei, chiar generând meme-uri online care ridiculizează de incapacitatea temutului prădător de a face lucruri precum să bată din palme, să se scarpine în nas sau să facă flotări.
Dinozaurii au apărut pentru prima dată acum aproximativ 230 de milioane de ani, în perioada Triasicului, apoi au dominat peisajul în perioadele Jurasic şi Cretacic ulterioare, înainte de a fi condamnaţi de lovitura unui asteroid acum 66 de milioane de ani. Primele teropode aveau braţe bine dezvoltate, utile pentru supunerea prăzii, dar acest lucru s-a schimbat odată cu apariţia unor ierbivori din ce în ce mai mari, inclusiv sauropozii cu gât lung.
„Dimensiunea corpului dinozaurilor a crescut masiv din Triasic până la sfârşitul Cretacicului, aşa că este probabil ca creşterea dimensiunii corpului să fi determinat unele teropode să treacă la utilizarea capului mai mult decât a membrelor la vânătoare. Practic, membrele anterioare au devenit inutile la vânătoare”, a declarat Charlie Scherer, doctorand în paleontologie la University College London şi autor principal al studiului.
„Selecţia naturală va acţiona asupra acelor trăsături care-i permit unui animal să supravieţuiască şi să prospere în ecosistemul său. Dacă asta înseamnă sacrificarea dimensiunii braţelor pentru un cap mai puternic, care este arma principală a animalului, atunci probabil că asta se va întâmpla”, a spus Scherer.
Cercetătorii au creat o nouă metodologie pentru evaluarea robusteţii craniului pe baza unor trăsături precum dimensiunile craniului, forţa muşcăturii, forma dinţilor şi modelele de fuziune osoasă craniană. Tyrannosaurus, care a trăit în America de Nord în timpul Cretacicului, a obţinut cel mai mare punctaj, urmat de Tyrannotitan din America de Sud din Cretacic.
Cercetătorii au descoperit că robusteţea craniului a fost strâns asociată cu reducerea membrelor anterioare.
Liniile de teropode în care a avut loc acest fenomen au fost: tiranozaurii, inclusiv Tyrannosaurus; carcharodontozaurii, inclusiv Carcharodontosaurus din Africa din Cretacic; megalozaurii, inclusiv Megalosaurus din Anglia Jurassică; ceratozaurii, inclusiv Ceratosaurus din America de Nord şi Europa Jurassică; şi respectiv abelisaurii, inclusiv Abelisaurus, din America de Sud din Cretacic.
Aceste linii au inclus prădători de vârf care se bazau pe dimensiuni mari ale corpului şi fălci puternice pentru a se confrunta cu diverse tipuri de dinozauri mari ierbivori, inclusiv sauropozi, dinozauri cu coarne, dinozauri cu armură şi dinozauri cu cioc de raţă.
Unul dintre primele teropode care au prezentat această caracteristică a fost Eoabelisaurus, care a trăit în America de Sud jurasică acum aproximativ 170 de milioane de ani.
Unele linii de teropode mari au păstrat braţe lungi şi puternice. Acestea au inclus dinozauri precum Spinosaurus din Africa Cretacică şi Megaraptor din America de Sud Cretacică. Aceste teropode „aveau braţe incredibil de mari şi mobile pentru dimensiunea corpului lor, ceea ce sugerează un rol mai important pentru ei în vânătoare în comparaţie cu T. rex”, a spus Scherer.
Teropodele mici au păstrat, de asemenea, braţe utile, inclusiv linia care a dus la apariţia păsărilor.
Pentru teropode precum Tyrannosaurus, oamenii de ştiinţă nu sunt siguri ce funcţie au îndeplinit braţele mici. Nu numai că lungimea şi puterea braţelor – la Tyrannosaurus – au fost diminuate, dar a păstrat doar două degete. „Potenţial, nu au făcut nimic cu ele – erau pur şi simplu inutile. Acest lucru ridică întrebarea: de ce aveau braţe minuscule, în loc să nu aibă braţe? Dacă braţele minuscule sunt încă acolo, atunci este posibil ca ele să păstreze încă un fel de funcţie de care nu suntem conştienţi”, a spus Paul Upchurch, paleontologul şi coautorul studiului de la University College London.
„Pentru mine, însă, acest lucru este puţin probabil şi cred că se întâmplă altceva”, a spus Upchurch. Când o structură anatomică nu mai este utilă, modificările genetice pot duce la reducerea acesteia, astfel încât animalul să nu irosească energie şi resurse construind ceva de care nu are nevoie”, a explicat Upchurch.
„Dar ştim că genetica este complicată şi, de foarte multe ori, genele au mai mult de un singur rol. De exemplu, o genă ar putea fi implicată în construirea a ceva de care animalul nu mai are nevoie, dar aceeaşi genă ar putea face şi ceva într-o altă parte a corpului, de care animalul încă are mare nevoie. Aceasta înseamnă că gena este menţinută deoarece încă face ceva util, astfel încât structura inutilă persistă într-o formă redusă, în loc să dispară complet”, a mai susuţinut Upchurch.
sursa – AGERPRES
