„Până să fie șef secund la NATO, Geoană a fost șef plin la PSD. La „Ciumă Roșie”. Flancat de Marean „Care a fost” Vanghelie. La acel moment Geoană își scuză camaraderia astfel: „Poate că n-a avut șansa să aibă norocul să poată să meargă la cele mai bune școli”, dar era un bun organizator. Atât de bun, că după ce s-a terminat domnia peste împărăția PSD-istă au lansat împreună o alternativă la PSD, Grupul de Inițiativa, Noul Proiect Social Democrat”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Ionuţ Cristache.
„O idee care a explodat mai repede decât o dronă rusească lovită de un borcan de castraveciori murați, aruncat din mâna unei bătrâne ucrainence. Și, dintr-o explozie întârziată, a murit și relația lor. S-au mai intersectat de-a lungul anilor, preț de niște ceasuri, ba pe la DNA, ba prin instanțe și cam atât.
Nu am scos la lumină întâmplător acest element din biografia a lui Mircea Geoană. Aș fi putut evoca multe alte episoade. Poate chiar mai relevante. Spa-ul lui Vântu, guvernarea cu Băsescu, vizita în Rusia, campanii electorale, bani și plăceri lumești și multe alte lucruri.
Dar cumva episodul Vanghelie pentru mine rămâne relevant din foarte multe motive. E cel mai seducător, dacă vreți, pentru că-l descrie foarte bine pe Geoană. Asocierea cu Vanghelie trădează românul din Geoană. Autenticul! Oricât s-ar strădui să ne convingă că e altcineva, că s-a metamorfozat odată cu funcția, precum un cardinal ales Papa, Geoană rămâne românul nostru, ajuns din urmă de trecut.
Uns șef la NATO, trece drept sfânt doar în rândul armatelor de radutudori, dispuse să-l venereze pana la isterie. Total oportunist, așa cum au făcut-o, în repetate rânduri cu alții și cum o vor face pe mai departe cu alții.
Pentru ei Geoană este doar o misiune de moment. N-au întrebări, au dar răspunsuri! Exaltate, zgomotoase, acompaniate, pe alocuri, cu bătăi din călcai și uneori cu sunet de facturi tăiate.
Eu am o întrebare. Ce este Geoană pentru noi ceilalți? O soluție sau o iluzie?
Nu știu să răspund încă la ea, dar pentru a deveni soluție cred că știu ce avem de făcut. Să ne întoarcem la biografia lui așa cum am făcut-o eu. Nu pătrunși de credință, ci mânați de curiozitate și de adevăr. Nu cu răutate, ci cu luciditate. Înainte de a fi Sfântul de la NATO, Geoană a fost omul din fruntea PSD. Trebuie să știe că noi știm și că ne reamintim. Tot!
Pe lângă asta, să înțeleagă că dacă se întoarce, nu o poate face resentimentar, pe picior de război, gata de lupta cu „oligarhia politică” pe care o identifică azi drept principalul pericol pentru România.
Care ar fi diferența dintre lupta lui și lupta lui Traian Băsescu? Am vedea aceleași efecte dezastruoase.
După 10 ani de război Băsescu, au urmat 10 ani de îngheț cu Iohannis. Nu putem să ne dezmorțim în plin război Geoană. Alți 10 ani de luptă ar pulveriza această țară mai ales că la graniță e chiar un război! Unul real.
Așadar, propun să punem ceasul deșteptător de data aceasta să sune la ora potrivită. Să nu mai votăm ca prin vis, o hologramă cum s-a întâmplat cu Iohannis, în 2014. Să nu înlocuim mitul neamțului cu mitul NATO. Să-l privim noi, ca societate, pe Geoană, să fim conștienți de cine a fost. Să nu ne temem să întrebăm, să dezbatem, să recunoaștem, să pretindem.
Din frică și fanatism nu se poate naște nimic bun. Și rău a tot văzut țara asta!”, scrie jurnalistul.
