În urma unei interpelării senatorului USR Dan Lungu la Ministerul Educației Naționale în care a solicitat mai multe cifre legate de costurile editării și tipăririi manualelor unice, semnalate în mass media ca fiind pline de greșeli elementare, ministrul de resort a informat că onorariile autorilor sau grupurilor de autori care au realizat aceste manuale au fost generoase, între 25.000 la 45.000 de lei brut.
„Pentru manualele școlare la disciplinele de învățământ primar cu una sau două ore pe săptămână s-au acordat 25.000 de lei (brut), în timp ce pentru disciplinele cu trei sau mai multe ore pe săptămână, din cadrul aceluiași ciclu de învățământ, suma aprobată a fost de 35.000 de lei (brut). În ceea ce privește învățământul gimnazial, remunerația pentru autorul/grupurile de autori care au manuale aprobate la disciplinele cu o oră pe săptămână este de 25.000 de lei (brut), la disciplinele cu două ore pe săptămână – 3.5000 de lei (brut), iar la disciplinele cu patru ore pe săptămână 45.000 de lei (brut)”, au precizat reprezentanții Ministerului Educației Naționale într-un răspuns semnat de ministrul Ecaterina Andronescu.
Cum ministerul nu a precizat și tipul de contract încheiat cu grupurile de autori, putem presupune că acestora li s-au făcut contracte pe drepturi de autor, practică des întâlnită în astfel de situații. Asta înseamnă că, eliminând cota forfetară de 40% și aplicând impozitul pe venit de 10%, onorariile nete au fost de 23.500 de lei, 32.900 de lei și 42.300 de lei, în contextul în care pe drepturile de autor, conform modificărilor fiscale din anul 2018, nu se plătesc nici contribuții la sănătate și nici la pensii.
În condițiile în care selecția s-a făcut doar intern, bazându-se pe o evaluare a unui organism al ministerului numit Centrul Național de Evaluare și Examinare, iar selecția autorilor nu a fost nici transparentă și nici nu există garanția că au fost aleși cei mai buni specialiști care lucrau cu editurile de pe piața liberă, onorariile nu sunt justificate.
„Privită din exterior, fără a interpreta contextul politic, situația pare una «clasică». Un ministru pasager la Educație se decide să implementeze manualele unice, și astfel concentrează toată finanțarea care era distribuită în urma procedurilor transparente de achiziție publică în mâinile Editurii Didactice și Pedagogice printr-un procedeu dacă nu ilegal, atunci cu siguranță anti-concurențial. Manualele produse de editura respectivă sunt înțesate de greșeli fundamentale, nu de redactare, sunt criticate, ministrul pleacă, vine următorul care decide să scoată manualele unice. Dar banii au fost deja încasați și de autori, și de edituri. Bineînțeles, nimeni nu e tras la răspundere pentru acest eșec”, a precizat senatorul ieșean Dan Lungu.
Chiar și în răspunsul semnat pe 28 decembrie și publicat pe siteul Senatului la data de 8 ianuarie, Ecaterina Andronescu susține că ideea manualelor unice nu este una dintre cele mai bune și de aceea se renunță la manualele unice. Conform documentului citat, autorilor li se vor solicita manuale „adecvate vârstei”, „cu conținut științific corect”, primele trei manuale dintre cele evaluate cu cel mai mare punctaj vor fi declarate manuale de bază, dar nu unice, putând fi folosite și celelalte, iar ulterior se va face achiziția.
