După ce au apărut controverse în spațiul public în cazul unui tată a unui copil aflat în moarte cerebrală care a refuzat prelevarea organelor la sfatul duhovnicului purtătorul de cuvânt al Patriarhiei vine cu explicații. Cazul a avut loc pe 11 septembrie la Suceava, când un băiat care suferea de o boală neurologică, nu a mai putut fi resuscitat.
Deși inițial au spus că vor dona organele copilului de 14 ani aflat în moarte cerebrală, părinții s-au răzgândit în urma unei discuții cu duhovnicul. Biserica este de acord cu donarea de organe, dar are o opinie nuanțată când este vorba de moarte cerebrală.
”Întreaga viziune a creştinismului este una pro viaţă. Datoria creştină majoră este aceea de a ne manifesta concret mila şi dragostea faţă de orice semen al nostru aflat în suferinţă. Dar, inclusiv din acest motiv, atâta timp cât mai există o licărire de viaţă în cineva, nimeni nu are dreptul moral de a o suprima, mai ales în absenţa acordului prealabil al pacientului sau al familiei acestuia”, a transmis Vasile Bănescu, pentru Medika Tv, potrivit news.ro.
Noţiunea însăşi de «moarte cerebrală» este definită diferit în multe ţări
Declarațiile au avut loc în contextul în care părinţii au revenit după câteva zile asupra deciziei.
”Poziţia Bisericii este total favorabilă donării de organe pereche, act menit să salveze viaţa unei persoane. În delicata problemă a prelevării de organe vitale ale unor persoane declarate a fi în «moarte cerebrală», apare o firească nuanţă morală pe care doar cei implicaţi direct într-o asemenea situaţie limită au dreptul de a şi-o asuma. Noţiunea însăşi de «moarte cerebrală» este definită diferit în multe ţări. «Moartea cerebrală» nu coincide total cu moartea reală. Din această înaltă raţiune, conştiinţa şi libertatea celor implicaţi într-un act care, angajând viaţa şi moartea unor oameni, nu are doar conotaţii medicale, ci şi unele morale, sunt cele care au ultimul cuvânt. Biserica nu interzice nimic nimănui, ci doar invită la discernământ şi la punerea oricărui gest sau acţiuni în cheia conştiinţei morale preocupate ultimativ de viaţa şi demnitatea persoanei umane. Prelevarea/ donarea unui organ viu al unei persoane aflate în moarte cerebrală (deci nedeplină) pentru a salva viaţa unei alte persoane poate fi un asemenea gest”, a arătat Bănescu.
