Ministerul Apărării Naționale celebrează actele de eroism și poveștile de viață ale veteranilor români cu ocazia Zilei Veteranilor de Război. Instituția a realizat o miniserie de interviuri cu veteranii, parte din ediția 2023 a campaniei Recunoştință Veteranilor de Război! „Vă mulțumim pentru că ați pus Țara înainte de toate!”, este mesajul transmis de minister pe o rețea de socializare, relatează Știrile TVR.
Ministerul Apărării Naționale își exprimă recunoștința pentru veteranii de război care, cu prețul vieții, îndârjirii și sacrificiilor lor, au asigurat viața în libertate pe care o avem astăzi.
”Trăim astăzi într-o țară liberă datorită sacrificiului generațiilor care au apărat cu propriul piept patria. Înaintașii noștri care au înfruntat cu deosebit curaj, cu dragoste de neam și credință, greutățile de pe front au asigurat un viitor poporului nostru”, notează ministerul pe contul său de pe Facebook.
Poveștile veteranilor nu trebuie uitate niciodată
Poveștile de viață ale unor veterani au fost prezentate săptămâna aceasta într-o miniserie de interviuri realizate cu ocazia Zilei Veteranilor de Război care se sărbătorește în data de 29 aprilie. Eroii rememorează tragismul plecării pe front, lupta sub drapelul României, rănile, camaraderia din tranșee, pierderile de vieți, încleștările și ororarea de pe cîmpul de luptă, mândria si demnitatea de a fi român și de a lupta pentru propria țară.
”8 ani de zile sub armă am stat, sub ploaie de gloanțe, am răbdat de sete, de foame, în gropi, numai în linia I am stat”
Nea Dumitru Din e printre puținii care își mai amintesc ’41, începutul războiului, luptele din Odessa, setea si foametea din linia I.
”Oare mâinile, la 104 ani, îi mai poartă cicatricea rănii de atunci? Nu știm, dar veteranul are și acum, după 80 de ani, durerea întipărită pe chip și iubirea de patrie în inimă.”
”La Grivița și Plevnei nu aveai pe unde să treci de cadavre. Învățați să nu vă temeți de moarte!”
Domnul Radu-Rădulescu, la parterul unui bloc din sectorul 6, atunci când nu scrie, se uită pe fereastră la porumbei, pe care îi hrănește cu biscuiți ținuți cu grija în buzunarul hainei.
„Scrisul, cititul și cumpătarea m-au ținut sănătos până la vârsta asta! DEX-ul acesta îl deschid de 20 de ori pe zi”, ne-a spus veteranul de război col(ret)Nicoale Radu-Rădulescu, care, la cei 99 de ani, scrie și citește zilnic.
Anul trecut a publicat al patrulea volum. „Sunt un om care trăieşte, nu doar există. De curând simt că încep să îmbătrânesc și din păcate mă cam lasă vederea. Și nici pentru mașina de scris nu mai găsesc bandă, așa că scriu mai mult de mână.”
Să știți dumneavoastră, cât ar fi de bărbați, când erau răniți și în dureri, după cuvântul sacru „mama”, venea cuvântul „soră”. Asta le eram.”
La 95 de ani, doamna Lucia Cerghizan încă mai poartă, pe antebrațul stâng, cicatricea schijei care a atins-o în altă viață, pe când avea 14 ani și era „sora Lica”, așa cum îi spuneau doctorii și cum o strigau pacienții cu dureri atroce.
„Am ieșit în curtea spitalului să pansez un rănit. Nu știu cum am reușit, ca dârdâiau ferestrele de la bombe. Atacau cu aviația, veneau neîncetat formații. Soldații din curte se lipeau de pereții clădirii, să se protejeze, că toate ușile erau încuiate după evacuarea spitalului. Mai rămăsesem doar noi, o echipă mică, făceam operaţii în subsol.
Noroc că m-a văzut un soldat, mi-a dat boneta jos și mi-a pus o cască pe cap, că din cer tot curgeau flăcări dintr-un avion avariat…. dar uitați, aici pe mâna m-a atins, am văzut abia când am întrat înapoi că am sânge.” Vorbește ca și cum ar fi o zgârietura, nu o rană care i-a rămas mărturie vreme de 80 de ani.
Câte a văzut în cei 3 ani petrecuți ca sora medicală la Spitalul Militar Constanța, nu știm dacă și le mai amintește pe toate. Nu era pe front cu arma în mână, dar lupta ei era pe viață și pe moarte, pentru soldații răniți.
„Pace, bă, băieți!”
Este amintirea cea mai puternică de pe front a locotenent colonelului (rtr.) Severică Tasbac, veteran de război, tată, bunic, un om care a adunat un veac de amintiri. Poate povesti ore întregi despre război, despre tot ce a trăit. A purtat cu mândrie uniforma militară. A trăit momente grele când a trebuit să își lase fratele pe câmpul de luptă, a suferit de foame și de sete, de frig sau de căldură.
„Ce-am văzut eu pe front în ’42, ’43, ’44 le văz la televizor acuma. Bombardamente, tancuri… Să ne ferească Dumnezeu de război!”
Ne aștepta în grădină, printre răsadurile pe care le îngrijește cu drag. Veteranul de război mr(rtr) Niculai Zaharia a împlinit ieri, pe 23 aprilie, 100 de ani. A văzut războiul în toate formele, pe frontul de est și de vest, de la Cotul Donului până în Cehoslovacia. După atâta timp, reușește să își țină mereu zâmbetul pe buze. „Orice problemă ar apărea, sigur nu e nici prima și nici ultima oară când apare. O depășim noi!”, așa îi spune nepoatei.
„Patria pentru totdeauna!”
Așa ne-a întâmpinat domnul general Gheorghe Călin la cei 94 de ani ai săi. A avut multe să ne povestească dar mesajul pe care a vrut neapărat să nu îl uităm este că și acum dacă țara îi va cere și el va putea, va ajuta cu orice.
Poartă cu mândrie uniforma militară, o poartă de la 14 ani, participând la război ca minor. Ne-a povestit că războiul este greu dar el era militar știa ce are de făcut și nu s-a plâns, și-a dus la capăt îndatoririle.
Din când în când în timp ce ne povestește despre cariera sa se mai uita la fiica sa: „Ia zi tati? S-a întâmplat ceva?”, vocea ei este cea pe care o aude și înțelege cel mai bine, iar privirea îi devine blândă și plină de dragoste și recunoștință când se uită la ea. „Trebuie să vă mențineți creierele active, citiți cât mai mult și faceți mișcare!” Acesta a fost sfatul său pentru tineri, este și ceea ce domnul general face. Face 20 de minute de bicicletă eliptică pe zi și atunci când se poate iese afară pentru a se plimba.
În Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de dispăruţi, decedați, prizonieri, răniţi şi invalizi.
În prezent, mai sunt în viaţă 1.069 de veterani de război, 24 de văduve de război şi în jur de 20.700 de văduve de veterani de război.
”Puținii veterani de război rămași printre noireușesc și astăzi să ne evoce momentele de mare cumpănă prin care au trecut pentru a-și îndeplini misiunea sacră de a lupta pentru țară. Să ținem minte vorbele lor”, este mesajul transmis de MApN pe Facebook .
Titlul de veteran de război a fost recunoscut oficial pentru prima dată în aprilie 1902, de Regele Carol I, la cererea supraviețuitorilor Războiului de Independență.
Bujorul românesc a fost ales ca simbol al recunoștinței și al respectului pentru veteranii de război și veteranii teatrelor de operații.
