„Avem pe Maica Domnului, dacă este atât e destul! Maica Domnului este o nouă lume, Maicii Domnului îi place să stea la căpătâiul dureroșilor, la capătâiul suferinzilor, deși stăpânește întreg cerul și pământul. Este o enorm de mare greșeală așa cum spuneam, să nu-i ceri nimic! E foarte supărată pe acei care nu-i cer nimic. Ne rugăm încontinuu să mai trăim, dar cu o condiție, să purtăm crucea”, scrie activenews.ro citându-l pe părintele Arsenie Papacioc.
„Vremurile în care trăim noi sunt din ce în ce mai anevoioase. De aceea v-aș ruga, ca frățiile voastre, trăind mulți sau puțini ani, să trăiți în așa fel ca și cum mâine vă veți sfârși. Eu am ajuns la acești 92 de ani și m-a ținut Dumnezeu ca să fiu, cât se poate, mai apropiat de adevărurile ortodoxe. Vin vremuri grele și Dumnezeu știe cum va trece fiecare examenul acesta. Este un examen anevoios pentru că acum nu se mai urmărește o biruință asupra trupului, cât a sufletului. (…)
Vin vremuri grele de încercare când va trebui să alegem direct: ori satana ori Hristos, din două, una. Nu mai este a treia alternativă, de aceea trebuie să ne pregătim și noi pe cât este posibil și să fim în duhul acesta al adevărului, în care ne vor Maica Domnului și Mântuitorul Iisus Hristos. Să fiți încredințați că toată nevoința frățiilor voastre din mănăstire, din lumea mireană și de peste tot pe unde veți fi, este răsplătită. Este un moment, în sfârșit, de bucurie pentru Maica Domnului ca să ne închinăm Fiului ei și tuturor nevoitorilor care au trăit pe locurile acestea și și-au dat viața pentru mântuirea sufletelor noastre, a celor prezenți și a celor din viitor. Pentru că neamul nostru este împletit în cele trei conviețuiri: trecut, prezent și viitor. (…)
Să ducem ceea ce a rămas cu multă demnitate și prestigiu pentru că nu ne va întreba Maica Domnului acolo de nimic altceva decât cum am respectat și cum am știut să răspundem la suferințele și greutățile mărturisitorilor noștri”, spunea şi părintele Iustin Pârvu, arată sursa citată.
„Maica Domnului este Maica Domnului, Maică Mântuitorului Hristos. O mamă totdeauna este foarte sensibilă fată de fiul său, copilul său. Orice i se întâmplă copilului, maica este imediat sensibilizată; dacă este într-o cumpănă grea fiul ei, chiar dacă s-a purtat mai rău până atunci cu ea, ea este foarte grabnic plină de griji și nu știe cum l-ar ajuta ca să scape din acel impas – mama pământească. Am întâlnit multe cazuri de acestea în viața mea de preot. Mama Mântuitorului Hristos este o mare excepție – Mama lui Dumnezeu întrupat. Însă, fiind Iisus pe Cruce, i-a dat Maicii Domnului această ascultare, sau această îngrijire din partea Sfântului Ioan: Fiule, aceasta este mama ta! Prin această misiune pe care o are Maica Domnului, dată în cel mai greu moment pământesc al Mântuitorului Hristos, când era pe Cruce răstignit și a încredințat ucenicului iubit pe Maica Sa, Maica Domnului devine mama noastră, a pământenilor. Ea se roagă cu adevărat și e mare mijlocitoare a noastră către Dumnezeu. Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, acești doi martori ai Mântuitorului Hristos, au foarte multă trecere înaintea lui Dumnezeu, înaintea Judecătorului celui Drept.
Când ne adresăm către Maica Domnului, neavând curajul (pentru faptele noastre) să ne adresăm direct Mântuitorului Hristos, Maica Domnului mijlocește pentru noi: „Doamne, eu care Te-am purtat în brațele mele, care Te-am crescut în viața Ta pământească, ajută-mă în rugăciunea mea și ajută pe acesta care se roagă mie!”.
În Acatistul Acoperământului Maicii Domnului este acest loc într-un icos de acolo, în care Maica Domnului se roagă Mântuitorului Hristos, spunând: „Doamne, ajută pe cei care mă roagă să mă rog pentru ei!” – cuvintele sunt altfel puse acolo, dar aceasta este ideea. Și ea se roagă cu adevărat și rugăciunea Maicii e primită de Fiul său, căci Fiul său e Dumnezeu plin de dragoste.
Să vă spun o mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis și a stat 20 de ani în închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferințe. Într-o anchetă extraordinar de grea i s-a terminat răbdarea și și-a pus în gând să găsească un mijloc ca să-și curme viața. Și-a adus aminte, însă, că în tinerețe, când era liber, bunica îi spunea: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”. Și-a adus aminte de acest lucru, și spunea el: „Către Mântuitorul n-aveam curajul să mă rog – pentru că a avut și el greșelile lui – dar către Maica Domnului, care a fost și ea pământeană ca și noi, m-am rugat!” Scurt. O rugăciune la disperare: „Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile și presiunile care mi se fac aici! Ajută-mă!” Se ruga în celulă. Și peste câteva clipe vede intrând prin ușa înaltă a celulei o făptură în alb cu un Prunc în brațe: „M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!” Și a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după aceea la anchetă. L-au mutat într-un alt loc, la Polul Nord undeva, și toată viața lui de după aceea – că a trăit încă mulți ani în închisoare – a avut o viață foarte liniștită în sufletul lui, deși suferințele din afară erau destul de grele din când în când. Maica Domnului l-a ajutat în momentul următor după rugăciunea sa.
Această întâmplare o știu de la cel care a pățit-o. El mi-a spus-o. Și în închisoare nu se minte! În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui. Mi-a spus bietul om ce a pățit și cum i s-a rezolvat problema lui.
Așa face Maica Domnului cea „grabnic ajutătoare”! Însă rugăciunea să fie făcută cu tot dorul, cu toată ființa, cu toată puterea, cu toată încrederea, chiar când suntem la disperare. Și rugăciunea se împlinește în momentul următor. Nu trebuie timp și rugăciuni prea lungi, uneori. Câteodată, însă, avem nevoie de rugăciuni lungi, ca să ne potolim noi, să ne adunăm noi, să ne concentrăm către Dumnezeu. Alteori, în momente ca acestea foarte grele, pe loc îți răspunde”, arăta şi părintele Sofian Boghiu.
