Scriitorul Varujan Vosganian a afirmat, luni seară, că după evenimentele din Decembrie 1989 a realizat că generaţia sa nu a fost educată să fie liberă, motiv pentru care aceasta „a eşuat în acel moment”, scrie Agerpres.
„N-am reuşit să înţeleg ce am fost educat să fiu, dar mi-am dat seama ce n-am fost educat să fiu. Şi anume, n-am fost educat să fiu liber. Şi asta s-a văzut imediat în 1990, s-a văzut chiar şi în zilele acelea, dar mai ales s-a văzut după. Trebuie să vă spun cu tristeţe, generaţia mea, a copiilor născuţi după război, a eşuat în acel moment. A fost un moment sublim, o mare şansă pe care ne-a dat-o cerul şi pe care noi, generaţia mea, într-un anumit fel, am ratat-o”, a spus Vosganian, la lansarea romanului său „Dublu autoportret”, apărut la Editura Polirom, în colecţia „Fiction LTD”.
El consideră că tânărul care a fost atunci îl priveşte „neîndurător şi dezamăgit”.
„Ce-aş spune eu despre mine? Ce ar spune poporul de atunci, care se îmbrăţişa, de poporul de acum? Nu există un singur răspuns (…) Poporul român o duce, neîndoielnic, mai bine. Cu toate astea, tânărul care am fost mă priveşte neîndurător şi dezamăgit. Şi nu cred că nu este ceva mai trist decât să dezamăgeşti un tânăr. De ce? Pentru că el, eu, Nae Prelipceanu, care era în Alianţa Civică şi celor care mărşăluiau în toamna lui 1990 pe Calea Victoriei, toţi ceilalţi care am fost atunci, noi credeam că lucrurile se pot schimba peste noapte şi aveam sentimentul că suntem de partea celor buni. Până la 31 de ani şi jumătate şi ani buni după aceea, eu eram convins că sunt de partea celor buni”, a spus scriitorul.
Varujan Vosganian a mai susţinut că în prezent „noi trăim într-o stare de amoralitate, în care reperele s-au pierdut, în care dorim să ne reîntoarcem în noi înşine, dar centrul de greutate, ca o lăcustă, zbârnâie în afara noastră” şi a pledat pentru „întoarcerea la judecata celor care am fost”.
„Şi nu atât cei care am fost şi suntem, dar mai ales celor care am fost şi nu mai suntem, cei care au trăit nepregătiţi, dar nu au avut timp să scrie testamente (eroii din Decembrie 1989 n.r.). Ce s-ar fi scris în testamentul acela (…) Vă imaginaţi, au murit 1.200 de oameni, cei mai mulţi tineri şi foarte tineri, şi noi nu ştim numele niciunuia dintre ei. Despre Raluca Sălăjean, care era într-a XI-a de liceu şi care s-a dus să ducă mâncare iubitului ei la Academia Militară, care era soldat şi a murit împuşcată în abdomen. Şi când copiii învaţă de Ana lui Manole, de ce nu se spune şi despre Raluca Sălăjan? Mitul Anei lui Manole s-a repetat. De ce să-i răpim acestei fete dreptul la legendă? Au fost 40 de tineri aduşi de la Câmpina, care au murit pe Aeroportul Otopeni. (…) Preoţii, când vorbesc de 9 martie de cei 40 de Sfinţi Mucenici de la Sevastia, n-ar putea să arunce o vorbă şi de cei 40 de tineri de la Otopeni? Ei n-au murit poate din credinţă. Erau foarte tineri şi tinereţea e credinţa cea mai puternică”, a mai spus Varujan Vosganian.
