Sfânta Matrona s-a născut în 1881, fiind ultimul copil al unei familii de țărani ruşi credincioși. A fost aleasă de Dumnezeu înainte de a se fi născut. Numeroasele daruri primite de la Dumnezeu au fost pe măsura unei cruci deosebit de grele, pe care a dus-o cu smerenie și răbdare toată viața.
Cuvioasa Matrona nu numai că era oarbă, dar nu avea ochi deloc. Dumnezeu i-a dat în schimb darul vederii duhovnicești și al vindecărilor, care s-au manifestat încă din copilărie. În fața casei sale se formau rânduri de oameni care așteptau să primească vindecare de boli sau răspunsuri la problemele lor.
La vârsta de 17 ani a paralizat pentru tot restul vieții. Nu se mai putea deplasa, iar mai târziu a fost nevoită să se mute dintr-un loc în altul pentru a scăpa de prigoana regimului comunist.
Feluritele vindecări și minuni sunt povestite în cărți și în documentare. A fost în timpul vieții și este și după moarte o grabnică mijlocitoare la Dumnezeu, iar acest lucru se reflectă și în cuvintele sale – testament duhovnicesc: „Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta.”
Sfânta Matrona este cinstită în mod deosebit la Schitul Darvari din București, unde se află spre închinare un fragment din moaștele sale.
