România se află într-un moment critic în ceea ce privește securitatea energetică, iar deciziile actuale riscă să afecteze profund economia și nivelul de trai al populației. Într-o analiză publicată pe blogul său, profesorul Dan Voiculescu atrage atenția asupra unei contradicții majore: în timp ce marile economii europene revin la soluții pragmatice pentru a-și proteja independența energetică, România reduce capacități esențiale.
În Germania, centrale pe cărbune au fost reactivate, iar state precum Polonia, Austria sau Italia au decis să amâne închiderea unor exploatări strategice. Aceste măsuri au fost motivate de două realități simple: costuri suportabile și reducerea dependenței de importuri.
În România însă, situația merge în sens invers. Activitatea Complexul Energetic Oltenia, unul dintre pilonii sistemului energetic național, a fost redusă constant, deși are o capacitate instalată semnificativă. Mai mult, compania a fost împovărată cu obligații financiare uriașe, inclusiv peste 3 miliarde de euro pentru certificate de CO2.
Profesorul Dan Voiculescu susține că aceste costuri puteau fi negociate, invocând existența unei situații de forță majoră în energie la nivel european. În astfel de condiții, statele au dreptul să adapteze regulile pentru a-și proteja interesele strategice.
Paradoxul este evident: deși România dispune de resurse importante – gaze naturale, hidroenergie și un mix energetic diversificat –, prețurile energiei rămân printre cele mai ridicate din Europa raportat la veniturile populației. Există perioade în care românii ajung să plătească chiar și dublu față de alte state europene.
În acest context, întrebarea devine inevitabilă: de ce închide România capacități energetice vitale exact în momentul în care alte state le repornesc?
Mesajul transmis este clar: România are nevoie urgentă de un consens politic național pentru protejarea securității energetice. Pentru că stabilitatea energetică nu înseamnă doar costuri mai mici, ci siguranță economică, socială și, în ultimă instanță, suveranitate.
