„Scriam prin 2022 despre adevărul istoric: minciuna și manipularea din prezent. După 4 ani găsii postarea atașată, căutând altceva. O găsii într-un alt moment de minciună și manipulare intensă pe subiectul ”căzu drona rusească în România”, subiect de manipulare la nivel internațional. Referitor la un subiect juridic, de interpretare a Constituției, o colegă scria pe un grup ”Păi și cum mai trăim în statul ăsta? Să devenim corupți? Sau ce anume ne mai garantează drepturile? Banul? Ca nu mai înțeleg nimic.” I-am răspuns: ” Femeie sunt 6 ani. Ce dracu iti mai pui întrebările astea? Parca esti căzută din luna. Care drepturi? Care garantare?””, scrie, pe Facebook, avocata Elena Radu.
„Mi-adusei aminte că prin 2021 -2022 mă gândeam că în mediul public părerile privind un subiect sunt atât de multe și contradictorii încât nimeni nu mai știe ce să creadă sau pe cine să creadă și nu prea mai ai cum să știi care este adevărul. Ca să afli care este adevărul trebuie să îl cauți și să cauți mult, ceea ce presupune timp și nervi pe care puțini vor fi dispuși să le acorde, iar în final vor fi dezinteresați să îl mai găsească. Așa că oamenii vor ajunge să nu mai creadă nimic și să nu îi mai intereseze de nimic, moment în care vor accepta orice se întâmplă cu ei. Anii au trecut și se întâmplă ce gândeam atunci. Cât timp am crezut că timpul pe care eu îl aloc să caut, să citesc, să informez, să trag semnale de alarmă ca să ne opunem la adoptarea unor legi (pentru că legile sunt cele prin care se stabilesc regulile în societate și le permit să facă ce vor), că va crește masa de oameni care va conștientiza că vârful piramidei este legea și că trebuie să acorde o mare atenție legilor, dacă vor să oprească sau să schimbe ceva și că timpul pe care eu îl aloc poate să conducă la 1% șanse de succes, mi-am pierdut timpul. Însă, anii au trecut, masa de oameni cărora le păsa de ceea ce se întâmplă cu ei a scăzut în loc să crească. Șanșa aia de succes de 1% a dispărut, iar timpul alocat a devenit pierdere de timp degeaba. Vorbeam ieri cu un coleg care îmi zicea: hai să atacăm asta! L-am întrebat: ok atacăm, ne pierdem timpul, că doar ni l-am mai pierdut. Vom fi noi doi. Cine ne va mai susține? Nimeni. Și-atunci? De ce să ne mai pierdem timpul degeaba? De ce să ne mai chinuim să salvăm lumea care nu vrea să fie salvată, când ălora care sunt afectați direct nu le pasă? Poate ați sesizat în ultimul timp că nu mai scriu mare lucru, nu mai citesc proiecte de lege, nu mai scriu despre cine știe ce proiecte de lege. Nu o fac pentru că nu ar mai fi proiecte de lege proaste. Am renunțat numai să mă mai zbat degeaba pe timpul și sănătatea mea pentru că nu mai are niciun sens, nicio finalitate, șansa de câștig de 1% a dispărut. Totul s-a legiferat, infrastructura este creată și funcțională, timpul opoziției a trecut. ”A fugit puiul cu aţa”. Momentele care chiar au contat s-au dus. Toate proiectele alea de lege despre care v-am tot scris și vă spuneam că nu trebuie să permitem ca să devină legi erau piese dintr-un puzzle. Puzzle-ul este finalizat azi și fac și pot să facă ce vor. E totul ”legal” și șah-mat pentru prostime (din care fac parte și eu)”, scrie aceasta.
