„După ce Gigi Becali a întîrziat pentru slujba de Înălțare a Domnului și a pierdut consultarea de la „Piața Cotroceni”, el a fost primit de unul singur de președintele României. Oierul nostru politic și-a sintetizat singur mesajul: „Nu poate să stea țara în Ilie Bolojan”. Vorba ceea, nici o echipă de fotbal nu stă într-un jucător și nici turma de oi într-un berbec sau într-un cîine”, scrie, în Cotidianul, Cornel Nistorescu.
„Și o mai fi zis multe de-ale lui pe care nu le știm, dar, la plecare, a scăpat totuși un mesaj important:
„Pentru că am avut președinți, știți cum i-am avut, și acum avem un președinte cu minte liniștită. Acolo unde e omul bun, vine Dumnezeu, pune el mâna. Și va pune mâna Dumnezeu pe mintea lui și va face ce trebuie să facă. O să vedeți, așa cât este de blând, așa cât este de cuminte”.
Ca un adevărat cugetător ovin, Becali a lămurit lucrurile. Să ne rugăm la Dumnezeu, căci altă speranță nu avem. Iar „președintele cu mintea liniștită” (mai liniștită decît a lui Klaus Iohannis!) așteaptă și el mîna lui Dumnezeu. Și pînă atunci n-avem decît să ne distrăm că viața este frumoasă, să mergem la fotbal și să chibițăm la flecărelile televizate, să căscăm gura la marțafoii politicii, să iertăm toate păcatele, inclusiv schimbul de terenuri și privatizarea Stelei.
Ba, ca să pricepem la ce nivel intelectual și politic s-au desfășurat consultările, Becali ne-a mărturisit că el i-a spus președintelui că „nu văd decât PSD-ul care poate să aibă oameni de guvernare”.
Iar președintele cu „mintea lui liniștită” i s-a confesat ca la spovedanie, cum că ar fi în PNL oameni care ar susține, dar se tem de Ilie Bolojan. Și atunci Gigi i-a dat sfatul potrivit pentru orice oier îngrozit cînd sare lupul și-i sperie turma:
„Păi dacă le frică de Bolojan, fă-i să le fie frică de dumneavoastră, nu de Bolojan. Trimite-l pe Pahonțu să rezolve treaba. Ăsta a fost sfatul meu”.
Și ca să nu ne facem iluzii privitoare la potențialul spiritului său critic, Gigi Becali și-a decriptat esența vizitei sale și decizia sa urmată de multe, largi și grăitoare cruci:„Eu sunt împăratul. Înțelegeți? Dar eu ce nominalizează președintele, votez. Adică merg pe înțelepciunea lui”.
Și, pentru că înțelepciunile celor doi s-au îmbrățișat și lustruit și a generat această întîlnire istorică, a venit vremea să înțelegem cam pe unde a ajuns politica românească a zilelor noastre.
O ia de la capăt cu povestea din Miorița!”, spune Nistorescu.
