„Situația evoluează dramatic. Ca la o naștere cu probleme, cu așa-zisa „prezentație transversă”, cînd fătul este așezat de-a latul și nu poate să iasă. Pînă acum au tot încercat. N-a mers. Dacă nu intervine medicul cu o procedură specială, moare și fătul, moare și mama. Cam pe aici suntem. Mama urlă de durere, iar medicul și echipa se calcă pe picioare. Nu știu ce să facă. Se contrazic și se acuză. Acuză, inventează soluții și se dau loviți”, scrie, în cotidianulhd.ro, Cornel Nistorescu.
„PSD-ul încurcă cel mai tare. Este ținut departe de Nașul de la Bruxelles. Toți cei care stau în alaiul mahărului europen și îi ciugulesc din palmă urlă pe toate canalele.
– Să crape PSD! Să moară PSD! Să fie guvern fără PSD! A furat tot. Să fim occidentali fără PSD!
Niciodată nu s-a încercat îngroparea unui partid cu un cor comandat din străinătate.
Adevărul este că partidul născut din ezitările lui Ion Iliescu este mai moale ca o plastilină moșită într-o formă „democratică”. Adică pe gustul poporului. În plus, n-a decontat tunurile și grosolăniile financiare din guvernarea lui Marcel Ciolacu. Hulpavul ăla din piața orașului a încercat să se dea european de viță nouă. I-a îndepărtat pe cei vechi și a pus-o pe Victoria Stoiciu în fereastră și s-a prefăcut că se dă cu Nașu. Mai avea puțin și se înscria și la LGBT numai să fie lăsat la putere. A fentat, a golit cămara, și-a făcut plinul și s-a refugiat ca prim fante la Buzău și a plecat cu gagica în vacanță în Vietnam.
Cu Sorin Grindeanu, PSD-ul o scaldă ca în Caragiale. Bănățeanul strîmbăturilor permanente este unduitor. Se teme de Nașu, de partid, de procurori, de Olguța. Caută sprijin pentru orice decizie. Nu hotărăște nimic dacă nu este supus la vot. Cunoaște bine situația grea și se teme că își rupe gîtul. Se face că vrea, dar bagă piciorul în ușă la orice soluție.
Socrul mare este mai nehotărît ca Bulă. Nu se pot înțelege cu el, nu este de acord cu nimic, se ține de pretenții aiurea și nu spune nici bancuri. Cînd doare mai tare, caută să plece. Ba la budă, ba la neamuri, ba la mănăstire, ba la biserică. Unii zic că mai bine ar fi fără.
Progresiștii din PNL și USR execută comanda. Stau cu ochii la căprar și cîntă în cor. Nu știu încotro merg, dar vor să decidă. Se bîlbîie și vor ba cu Franța, ba cu Germania. Unii zic că s-au săturat și pleacă.
– Să vedem ce zice Fritz, că poate lui i-au transmis ăia ceva! Bolojan este din ce în ce mai greoi. Nu-i mai încape nici șapca pe cap. I s-au înmuiat genunchii. Plînge după Oradea.
De cînd l-au luat în șuturi pe Călin Georgescu, George Simion se dă lovit. N-are idei, n-are oameni și se teme de cei cîțiva mai deștepți care l-ar putea lăsa pe lîngă.
În nebunia asta periculoasă și încărcată de tensiune, Luca Niculescu este unul „de-ai noștri” care mai poate încerca să salveze situația. Și în preajma lui se aud voci de altădată:
– Să-l ajutăm, tovarăși!
Unii șoptit, alții pe față, cu gura mare.
– Trebuie să iasă!”, scrie Nistorescu.
