„Ce trebuie să știm ca să nu greșim? Trei subiecte pentru astăzi”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„1. Expoziția de pictură a lui Liviu Alexa – o oază de normalitate într-un cadru suprarealist.
Mărturisesc că de mult nu m-am mai simțit atât de bine în public; de altfel, evit, în ultimii ani, întâlnirile publice, tocmai pentru că nu doresc incidente care să mă indispună, întâlniri cu oameni care sunt deranjanți și poate, mă rog, viața îi confirmă: nu o mai duc bine și nu mai au resurse de benevolență. Dar ieri, la Kulterra, acolo, peste drum de DNA, într-o galerie superbă (Bravo patronilor de acolo! Nu-i cunosc) au organizat acest vernisaj, cu niște picturi pe care le-am tot lăudat. Acum m-am convins că am avut dreptate. Liviu Alexa nu doar că și-a exersat talentul, dar a și confirmat. Și dacă nu mă credeți, fără să fac o cronică culturală, vă invit în acest weekend și în weekendurile viitoare, până pe 10 mai, să vizitați acest loc, unde ieri (de-aia vorbesc despre o oază de normalitate) au fost prezenți în mod natural, nimeni nefiind invitat personal, o sumă de români, mulți, foarte plăcuți. Oameni inteligenți, oameni calmi, intelectuali cu toții. Unii dintre ei au venit cu cadouri de tip cărți pentru Liviu Alexa, autorul tablourilor. Am primit și eu câteva cărți, a primit și Daria câteva cărți, și alții au venit cu cadouri icoane ortodoxe din lemn. Iar discuțiile pe care le-am avut în circa o oră și jumătate, cât a durat acest eveniment, au fost unele extrem de plăcute și tonice. Nu-mi fac iluzii că asta e atmosfera în România, dar m-am simțit bine în această, repet, oază de normalitate, în acest cadru suprarealist, dar extrem de pilduitor. Tablourile, pe lângă faptul că vorbesc de la sine, sunt foarte expresive, au și explicații ale autorului despre intențiile sale artistice, și astea chiar fac toți banii.
Normalitate a însemnat și faptul că micuțul Ștefan, care nu are încă 10 ani, fiul lui Liviu și al Mihaelei, a avut și el un discurs de prezentare, din punctul lui de vedere, a tablourilor tatălui său. A fost minunat și amuzant, dar și emoționant în sensul bun. Și a mai fost un semn de normalitate faptul că două televiziuni, care se bumbăcesc de zor, în urma intențiilor patronilor lor (unele greșite, am mai spus asta), mă refer la RTV și la Realitatea Plus, s-au întâlnit în același loc și au mediatizat pozitiv această expoziție. Mă bucur foarte mult pentru Liviu Alexa, care chiar va fi un nume în lumea artistică, și mă bucur de două ori pentru că, desigur, și cu această expoziție, dar și cu cele viitoare, va zgudui bine un domeniu românesc dominat, de asemenea, de fel de fel de netalentați din acest SECURISTAN, care vrea să controleze absolut tot, dar mai ales piața obiectelor de artă, unde mulți bani negri ajung, se spală și… uite-așa.
Bravo, Liviu Alexa!
2. Subiectul 2 e legat de Ilie Bolojan și conferința de presă, de ieri, de la Guvern, susținută de către acea doamnă vicepremier, implicată în fel de fel de scandaluri, începând cu cele financiare de la „Dăruiește Viață”, de unde a părut clar că s-a îndestulat cu mulți, mulți bani, desigur în aplauzele generale ale securicilor.
Înainte să vă explic ce s-a întâmplat la Guvern, rememorez o întâmplare de acum 21 de ani, 22 chiar. Se instalase Guvernul Tăriceanu, după victoria lui Băsescu, iar printre primele vizite (la câteva zile după ce s-a instalat) pe care le-a primit Călin Popescu-Tăriceanu a fost una intempestivă, a cuplului de tristă amintire (mă rog, unul e mort) Attila Verestóy și Viorel Hrebenciuc, care au dat cu pumnul în masă și au spus: „De urgență trebuie să vinzi CEC-ul marii bănci ungurești, OTP (care, pe atunci, nu era atât de mare)!”. Erau oameni influenți, foarte influenți în acel moment; Hrebenciuc a rămas influent și acum, iar Tăriceanu nu prea știa ce să facă. Prin niște surse am aflat și, folosindu-mi autoritatea de încă lider de grup parlamentar în acele vremuri, să spunem că l-am ajutat să iasă din acea capcană care însemna înstrăinarea (acum 22 de ani, vă dați seama de când se pritocește acest lucru) a celei mai populare bănci de stat românești. N-am povestit degeaba asta, pentru că pe lista de vânzări ale „perlelor coroanei” statului român, Madame Gheorghiu, bineînțeles, pusă de Bolojan, a înscris, ieri, și CEC-ul. E o listă pe care apar Hidroelectrica, energia hidro ieftină de care beneficiem din plin (suntem cei mai echilibrați din Europa la acest capitol), apar resursele de gaz, prin decizia de vânzare a unui pachet din Romgaz, apare CEC-ul despre care vă vorbeam, o bancă mult mai mare decât acum 22 de ani, când ungurii voiau să o ia, bineînțeles Portul Constanța, râvnit de către toată lumea din Europa, dar și din Asia, Salrom (rețineți, regia de sare și notați că România are resurse naționale de sare care pot să hrănească cel puțin toată Europa pentru cel puțin 50–70 de ani; vă dați seama despre ce bogăție vorbim aici). Loteria Națională a fost pusă de Bolojan acolo, de unde se încasează bani siguri la buget (asta e, viciul se plătește), CupruMin, avem printre cele mai importante resurse de cupru din Europa, au apărut și ele, Poșta Română, loc sigur de încasat, românii folosesc încă Poșta Română, iar Poșta este angajată de alte companii de stat pentru a presta servicii. Mai sunt multe acolo, dar mai notez doar ROMARM-ul, regie de stat, care bineînțeles că va avea mult de lucru în următoarea perioadă, pentru că suntem în epoca înarmării, prieteni.
Ce trebuie să ghiciți? Trebuie să ghiciți că Bolojan pare că-și trage ultimul glonț, în beneficiul asasinilor economici internaționali, cei occidentali, pentru că aceștia vor fi interesați să cumpere foarte ieftin părți din aceste companii extrem de profitabile ale României. De ce o face Bolojan? Ca să obțină protecție, să nu plece din scaunul de premier. De-aia nu este lăsat de către reprezentanții acestor asasini economici internaționali să plece din scaunul de premier: pentru ca să îi îndestuleze. Dacă vă amintiți, când a avut dificultăți, anul trecut, s-a dus fuga-fuguța la Viktor Orbán, care i-a promis sprijin contra unor cumpărături pe care le va face Ungaria din România, din patrimoniul statului român, și de acolo s-a dus, tot așa, la Viena. Rezultatul s-a văzut: OMV-ul a fost din nou îndestulat, i s-au prelungit toate aprobările, nu i s-a mărit redevența pentru extracția de petrol și gaz pe care o face, și Bolojan a scăpat o perioadă. Atât de cinic și de trădător, dar și de servitor a ajuns să fie acest Ilie Bolojan.
Trebuie să știți că pachete din companiile de stat românești se vor vinde și, într-un fel, este firesc să se vândă, pentru că noi nu mai avem capital național privat corespunzător care să intre în asemenea afaceri și nu mai avem nici politicieni care, în calitate de administratori, ar putea să nu se lase șantajați de acest Occident flămând de resurse, care își trimite la înaintare asasinii economici internaționali. Da, dar vânzarea acestor pachete trebuie făcută doar în baza unor parteneriate strategice între România și alte state, parteneriate asumate public, nu sub formă de rapt, așa cum încearcă Bolojan, acum. Și puteți să vă întrebați: cine ar fi mai nimerit decât China pentru achiziționarea unor părți importante sau chiar în întregime a infrastructurii numite Portul Constanța? Pentru China ar fi un lucru excepțional. De ce? Pentru că, prin proiectul OBOR (One Belt, One Road), și-ar asigura din România o rută de desfacere a produselor care ar veni pe mare, pe ocean, către Europa, prin intermediul Dunării, care trece prin atâtea capitale până în centrul Europei. Da, Portul Constanța. Dar CEC, Loteria Română sau Poșta, în niciun caz. Ele trebuie să rămână sub autoritatea statului. Și la resurse, un guvern responsabil se poate gândi să vândă pachete de acțiuni la aceste companii, dar investitorii care vin, propuși de către statul viitor partener strategic al României, trebuie să-și asume în mod consecutiv investiții complementare în infrastructura industrială românească, de tip prelucrare și manufacturare. Pe lângă taxe, în urma acestor investiții ies și multe locuri de muncă stabile, de care românii au nevoie.
Ăsta este Bolojan și vă puteți uita, spre comparație, la modul în care cei din Occident, care vor să cumpere ieftin de la noi, naționalizează companiile lor strategice și le trec sub controlul statului, plătind chiar bani grei pentru asta. Tot la capitolul Bolojan, notați că cei care îl sprijină, securiștii interni și externi, o parte dintre ei, i-au pregătit și un puci, astăzi, lui Sorin Grindeanu la întâlnirea pesedistă din Maramureș. Îi va fi zdruncinat puțin scaunul de președinte de către cei cu care Bolojan și protectorii lui au înțelegeri subterane.
3. Au fost două interviuri ieri, cumva în paralel, ale lui Nicușor Dan și ale lui Călin Georgescu. Numitorul comun al acestor două interviuri a fost poziționarea față de componenta suveranistă a unei viitoare guvernări.
Încep cu Georgescu, care a fost intervievat la Realitatea Plus de către Ion Cristoiu și a menționat acolo că ar fi nevoie de un guvern de reconciliere națională, cu primele trei partide în ordinea câștigului parlamentar, anume PSD, AUR și PNL. Propunerea este una judicioasă, normală; ar fi făcut-o oricine, dacă n-ar avea frică de Bruxelles, care în niciun caz nu dorește un guvern consolidat, pentru că Bruxelles-ul este pus pe jumuleală. În rest, nu pot să nu remarc decât că Georgescu a avut un interviu echilibrat, deci banal, pentru electoratul său, care rămâne alături de el atâta timp cât el se exprimă într-un mod excesiv. Genul ăsta de interviuri îl vor duce către extincție dacă le va practica în continuare. Nu cred că le va practica, pentru că el are ambiția să rămână mult timp pe prima scenă politică.
În cazul lui Nicușor Dan, interviul a fost la Europa FM. Foarte interesant: a fost luat de către un tip pe care poate nu-l știți, Sebastian Zachmann, care, tocmai ieri, s-a despărțit de trustul Prima TV-Cotidianul, un trust respectabil, dar care poate fi considerat controlat de către o aripă zglobie, ca să zic așa, a rezerviștilor din SRI. Iar această prezență a lui Nicușor Dan la Zachmann, după demisia lui Zachmann, capătă și semnificații de tip intelligence. Nu e cazul să insist, ați priceput despre ce este vorba.
Nicușor Dan a fost extrem de clar, din punctul meu de vedere, legat de faptul că nu îl mai susține pe Bolojan, că Bolojan a ajuns un necaz pentru PSD, în orice caz, pentru România 100%, dar a ajuns să fie indezirabil și pentru el. Iar asta, bineînțeles, va schimba mecanica din următoarele zile. Știți că v-am mai povestit: nu s-ar duce PSD-ul la luptă, dacă n-ar avea o înțelegere cu Nicușor Dan pentru eliminarea lui Bolojan. Totul se face cu mănuși, din aceeași frică de Factorul Extern occidental, care bineînțeles că nu acceptă vreo guvernare responsabilă și fructuoasă pentru români.
Pe partea suveranistă, Nicușor Dan, așa cum era de așteptat, a refuzat în orice caz prezența AUR-ului la guvernare, și asta trebuie să o pricepeți din ceea ce v-am spus de câteva zile, anume dorința lui Nicușor Dan de a forma o mișcare politică prezidențială de tip conservator, adică și cu o componentă suveranistă, care să fie parte a viitoarei guvernări, poate chiar la volanul guvernării. Și atunci, Nicușor Dan nu are nevoie în această mișcare de AUR, ci de oameni din AUR, de o falangă care, alături de alți parlamentari, să ducă zestrea electorală a viitorului partid prezidențial către 15-17%. I-a făcut, în schimb, un serviciu lui Călin Georgescu: a menționat din nou sprijinul rusesc pentru Georgescu, în campania din 2024, unul inexistent, nedovedit. S-a văzut și din încurcătura în care a intrat Nicușor Dan cu explicațiile. De ce spun că i-a făcut un serviciu? Pentru că, vreți, nu vreți să acceptați, viitorul rezervă în regiunea noastră, a Europei de Est, mai ales a celor membri ai fostului Tratat de la Varșovia, o dominanță de tip rusesc, inclusiv pe partea militară, dar mai ales în marile negocieri geo-economice, unde va fi parte importantă și China, la care tot fac referire. Și să vă așteptați la gesturi explicite din acest punct de vedere ale Chinei. L-a introdus, așadar, pe Călin Georgescu într-un viitor trend geopolitic. Mai rămâne ca rușii să-și demonstreze favorabilitatea față de Călin Georgescu, lucru de care mă îndoiesc. Știu precis cum este clasificat „Voievodul” la Moscova și cum este încadrat în viitoarea geopolitică a Moscovei: ca factor de neglijat. Rușii nu îl consideră pe Călin Georgescu ca fiind un element politic suveranist și în niciun caz nu îl recunosc ca viitor partener. N-au făcut niciun asemenea gest. Comparați modul în care rușii au ajutat-o, în Franța, pe Marine Le Pen, la vedere, cu bani, cu împrumuturi pe față, cu referiri de la Putin în jos.
Astea sunt concluziile de astăzi, într-o Românie în care una dintre capitalele culturale, Iașul, s-a despărțit de efigia lui Octavian Goga. Ce rușine! Și ce victorie pentru cei care vor să sădească în România antisemitismul, și mă refer la echipajul „păduchilor”, după cum îi poreclește Ion Cristoiu, frații Muraru, bine administrați, bine struniți de către un tip foarte nociv pentru România, Radu Ioanid, fostul director al Muzeului Holocaustului din Washington și încă Ambasador al României în Israel.
Să auzim numai de bine!”, scrie Guşă.
