O mănăstire din Ucraina, situată în vechiul ţinut românesc Herţa, a găzduit, după începerea războiului, peste 10.000 de refugiaţi care au părăsit localităţile atacate de armata rusă, scrie Agerpres.
Mănăstirea Bănceni, care poată hramul „Înălţarea Domnului”, este situată la aproximativ 20 de kilometri de Cernăuţi şi la doar cinci kilometri de frontiera cu România. Complexul monahal, care include o catedrală, mai multe biserici, spaţii de cazare pentru călugări şi pentru pelerini, dar şi un spital ultramodern, este condusă de Înalt Prea Sfinţitul (ÎPS) Longhin, mitropolit şi stareţ de Bănceni, dar şi vicar al Mitropoliei Cernăuţi.
Lăcaşul de cult atrage atenţia prin arhitectură şi dimensiuni, însă a de venit foarte popular ca urmare a acţiunilor sociale în care călugării s-au implicat. Aici şi-au găsit adăpost şi aproape 80 de copii instituţionalizaţi, care au fost evacuaţi din oraşul Kramatorsk, regiunea Doneţk. Alături de ei a ajuns la Bănceni şi personalul de îngrijire al casei de copii.
„De multe ori am înţeles că, dacă nu a ştiut binele să ne unească, acum ne-a unit durerea. Aici a fost un loc pentru toţi, unde am putut să ne alinăm sufletele, în rugăciune şi mai aproape de Dumnezeu. Acum, cu tot cu ai noştri, sunt 2.500. Refugiaţi avem peste 10.000 care au trecut prin mănăstire de când a început războiul. Avem şi două case de copii pe care le-am primit aici. Sunt creştini pe care i-am primit aici şi acum nu se mai duc. Copiii sunt din Kramatorsk, unde se zice că nu mai este casa în care au trăit ei. Au stricat tot acolo şi nu a mai rămas nimic. Au bombardat cu rachete, cu bombe şi nu a mai rămas nimic, doar pământ gol”, a declarat ÎPS Longhin.
Toate resursele mănăstirii sunt direcţionate pentru refugiaţi şi pentru cei pe care îi îngrijesc. O mână de ajutor o dau şi membrii comunităţii româneşti din zonă. În fiecare zi, câte un sat asigură mâncarea pentru toată lumea şi se implică în îngrijirea copiilor.
„Noi am ştiut să le dăm refugiaţilor inimile noastre, inima, sufletul, dar de la ei am primit doar durerea pe care o purtau în suflet. Erau refugiaţi cu care vorbeam şi nici măcar nu ne auzeau. Erau într-o stare de tulburare, de stres. A fost foarte greu”, a adăugat stareţul de la Bănceni.
ÎPS Longhin este oripilat de efectele războiului care afectează Ucraina şi spune că a primit o lecţie de solidaritate de la poporul român.
„Nu am ştiut niciodată, ci doar din povestirile bătrânilor, ce a fost războiul. Noi nu am trăit aşa stări ca acum, deşi aici la noi încă e pace. Suferim cu poporul ucrainean, cu ţara aceasta şi m-au învăţat românii cum ar fi trebuit să trăim cu adevărat. Gestul românilor, al fraţilor noştri, al întregii Românii, a biruit orişice. Noi acum am văzut, când ţi-e greu, cum poţi uşura un suflet. Cred că atâta durere cât am avut acum nu am avut niciodată. Noi putem vedea toate lucrurile. Ni le povestesc unii, alţii, dar cel mai greu este când pui în pământ ceea ce ai iubit mai mult, că e mamă, că e fiu, că e tată. Acum, în fiecare zi, în toate oraşele, sunt înmormântări. Eu nu ştiu cum duc săracele mame durerea aceasta. De ce nu vede nimeni suferinţa acestui popor. De ce nu văd suferinţa şi lacrimilor copiilor care plâng. Ar trebui fiecare să înţeleagă să fim oameni, nu numai să mergem aşa să călcăm, să omorâm şi să distrugem. Ar trebui să rămână ceva omenesc în noi”, a spus, lăcrimând, stareţul.
Tristeţea acestuia se acutizează atunci când vorbeşte despre doi dintre fiii săi, pe care îi are de dinainte de a fi călugăr, când era preot de mir.
„Aşa au vrut ei ca să plece. Nu am putut să fac nimic. Vorbim cu ei, ne sunăm. E tare greu. Nu vreau să mă gândesc la rău, ci aş vrea să mă gândesc că va fi totul bine. Aştept zi de zi că o să răsară soarele într-o dimineaţă şi să îmi spună că s-a terminat toată suferinţa şi iar zâmbesc toţi şi iar se îmbrăţişează părinţi cu copii, iar vom fi la un loc, familii care s-au despărţit, care s-au dus. Suferă tare mult poporul”, a mărturisit ÎPS Longhin.
Mănăstirea Bănceni se întinde pe o suprafaţă de peste şapte hectare, însă călugării de aici lucrează alte aproape 1.000 de hectare de teren agricol. Complexul monahal poate fi observat de la zeci de kilometri distanţă, în condiţiile în care clopotniţa are o înălţime de 70 de metri, iar catedrala Sfânta Treime are peste 50 de metri.
