Ţânţarii pot învăţa să asocieze mirosul dietiltoluamidei (DEET), cel mai comun repelent, cu perspectiva unei mese, ajungând chiar până în punctul în care le înţeapă mai des pe persoanele care pulverizează această substanţă pentru a se proteja de insecte, potrivit unui studiu publicat joi, informează AFP, scrie Agerpres.
Oamenii de ştiinţă au reuşit să antreneze ţânţarii utilizând o variantă insolită a celebrului experiment al lui Pavlov, în cadrul căruia câinii învăţau să asocieze sosirea hranei cu sunetul unui clopoţel.
Aceste rezultate, obţinute în laborator „în condiţii foarte precise”, „nu pun sub semnul întrebării eficacitatea DEET”, avertizează de la bun început Claudio Lazzari, profesor-emerit la Institutul de Cercetare în Biologia Insectelor din cadrul Universităţii din Tours (Franţa).
Acel compus sintetic – N,N-dietil-m-toluamidă -, dezvoltat în anii 1940 în Statele Unite, contribuie la salvarea de vieţi omeneşti.
El este „norma de referinţă absolută în materie de repelenţi, utilizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a lupta împotriva transmiterii bolilor de către ţânţari”, a subliniat Claudio Lazzari, coautor al studiului publicat în Journal of Experimental Biology.
Însă, explică acelaşi cercetător, „trebuie să dezvoltăm noi molecule, mai eficiente, mai respectuoase faţă de mediu, care provoacă mai puţine alergii”. Şi, aşadar, trebuie să se înţeleagă mai bine modul în care repelenţii acţionează asupra insectelor.
Or, „nu se ştie de ce” aceşti compuşi produc o reacţie de aversiune în rândul ţânţarilor: au repelenţii un efect neurotoxic asupra insectelor? Le împiedică să detecteze mirosul nostru? Sau repelenţii miros urât, pur şi simplu, pentru ţânţari?
Respectarea modului de utilizare
Pentru experimentul lor, autorii noului studiu au imobilizat mai întâi ţânţarii în spatele unei plase textile, apoi le-au prezentat o pungă cu sânge cald de oaie, pentru a observa cât erau de nerăbdători să o străpungă cu trompele lor.
Fără nicio surpriză, ţânţarii – Aedes aegypti, o specie care transmite febra denga, zika, febra galbenă şi chikungunya – s-au arătat foarte interesaţi. De asemenea, aşa cum era de aşteptat, atunci când pungile erau stropite cu DEET, ei se îndepărtau.
În a doua etapă, cercetătorii au hrănit insectele timp de 20 de secunde cu sânge cald, pulverizând DEET pe durata ultimelor 10 secunde ale „meselor”.
Antrenamentul a fost repetat de trei ori înainte de a expune ţânţarii doar la mirosul repelentului. Şi, de această dată, mai mult de 60% dintre insecte au încercat să înţepe plasa textilă, deşi nicio pungă cu sânge nu se afla în spatele acesteia.
Apoi, Ayelen Nally, o cercetătoare din acea echipă, şi-a întins ambele mâini – una curată şi alta stropită cu DEET – în faţa ţânţarilor antrenaţi, pentru a observa care dintre ei urmau să încerce să o înţepe.
Rezultatul a fost foarte clar: insectele o preferau pe cea stropită cu repelent!
Cercetătorii au realizat acelaşi experiment înlocuind sângele cu zahăr, întrucât ţânţarii se hrănesc în principal cu nectar şi sucuri vegetale. Şi au obţinut rezultate simulare.
„Acest lucru înseamnă că nu chimia moleculei în sine este toxică” pentru ţânţari, ci faptul că repulsia este provocată de modul în care insecta „va interpreta acea informaţie chimică”, a explicat Claudio Lazzari.
„Creierul ţânţarului poate să rescrie acel răspuns în funcţie de experienţele trăite. Ceea ce a învăţat insecta contează la fel de mult ca şi acţiunea moleculei”, a completat Clement Vinauger, coautor al studiului şi biochimist la Virginia Tech, într-un comunicat dat publicităţii de această universitate americană.
În cadrul experimentului, procesul de învăţare al ţânţarilor a fost „relativ rapid”, dar în natură ar fi nevoie de „condiţii foarte speciale pentru ca lucrurile să se desfăşoare în acelaşi mod”, a precizat Claudio Lazzari.
În lumea reală, este foarte important „să se respecte indicaţiile producătorilor, deoarece DEET este un repelent pe care îl puteţi cumpăra la concentraţii diferite, în formule diferite, aşadar modul de utilizare poate să varieze”, a avertizat el.
sursa – AGERPRES
